Înainte să poți afirma sentimentele unei persoane, trebuie să înțelegi cum se simte și de ce. Pentru a înțelege, este necesar să o asculți, dar și să descoperi ce se ascunde în spatele poveștilor sale, pentru a putea identifica emoția exprimată prin ele. Acest proces poartă denumirea de ascultare empatică.
„Mă auzi, dar asculți cu adevărat ce spun?” Este o întrebare pe care foarte mulți dintre noi am dori să o punem uneori persoanelor cu care conversăm. Nu multe persoane sunt cu adevărat conectate cu povestea interlocutorilor lor. De multe ori, oamenii tind să evite contactul vizual atunci când ascultă alte persoane. Poate pentru că nu au timp, poate pentru că se plictisesc, poate pentru că nu consideră informația ca fiind una interesantă sau pur și simplu consideră că este mult mai importantă povestea lor. Stephen Covey afirmă că în general, mai ales în ultimele decenii, mulți oameni nu ascultă cu intenția de a înțelege, ci ascultă cu intenția de a replica. 90% din conflictele dintre oameni sunt cauzate de o comunicare defectuoasă.
Când cineva ne comunica ceva, sunt de obicei câteva nivele
1. Putem pur și simplu ignora interlocutorul
2. Putem să ne prefacem că îl ascultăm
3. Putem asculta selectiv (ascultăm fragmentar ce ni se spune)
4. Putem asculta cu atenție, concentrându-ne energia pe energia persoanei de lângă noi și pe cuvintele rostite de aceasta
Sunt extrem de puțini aceia care, practică ultimul nivel, ascultarea empatică.
Ascultarea empatică este esențială în formarea unor relații sănătoase. Ea creează conexiune umană, apropiere, asociere și afecțiune. Când ascultăm pe cineva în mod empatic, atunci persoana respectivă simte că sentimentele sale îi sunt, într-adevăr, ascultate. Astfel, putem câștiga treptat încredere, lăsând ideea de confort în relație, indiferent de natura acesteia. Atunci când ascultăm, cu intenția de a înțelege cu adevărat, pătrundem în trăirea interlocutorului. Privim problema prin ochii săi, îi înțelegem nevoile și simțirile. Nu este nevoie să aprobăm povestea celuilalt, ci este nevoie să înțelegem cât mai deplin, cât mai profund și cât mai real ce simte acesta. Când asculți empatic, nu asculți doar cu urechile, ci asculți și cu ochii și inima. Asculți percepând sentimente și semnificații. Asculți limbajul comportamental. Cu cât ascultarea e mai profundă, cu atât ne oferă date mai corecte. În loc să ne proiectăm propria imagine, prin care să interpretăm acțiunile unei persoane, trăim cu realitatea ei interioară, cu mintea și sufletul ei. Ascultăm pentru că vrem să o înțelegem. Vrem să primim mesaje din intimitatea unui suflet omenesc.
Pentru a asculta empatic un alt om, pentru a asculta și a înțelege cu adevărat ce spune el, avem nevoie să ne schimbăm perspectiva din care privim lucrurile. Trebuie să mutăm lupa de la viața noastră, la viața celuilalt. Trebuie să nu mai trecem totul prin filtrul propriilor valori și să nu ne mai introducem poveștile noastre în poveștile altora. Asta nu înseamnă să fim neapărat de acord cu fiecare poveste auzită, ci doar să înțelegem starea, motivația, argumentele, atitudinea sau acțiunile și cel mai important, să nu judecăm.
Când ascultăm empatic, ne expunem și unor riscuri: acelea de a fi influențați și de a deveni vulnerabili. De aceea este nevoie să avem o stabilitate interioară, pentru a ne păstra tăria și calmul, lucruri ce treptat, pot apărea odată cu înțelegerea empatiei și cu lucrul cu propria persoană înainte de a încerca să-i ascultăm și pe alții.
.png)
.png){kind=small}
.png){kind=small}
.png)